PUNEREA SUB OCROTIRE A MAJORULUI. PROCEDURĂ LEGEA 140/2022

     Legea nr. 140/17.05.2022 privind unele măsuri de ocrotire pentru persoanele cu dizabilități intelectuale și psihosociale a adus numeroase modificări legislative, fiind adoptată ca urmare a admiterii excepției de neconstituționalitate ale dispozițiilor art. 164 alin (1) Cod Civil.

    Practic, prin Legea 140/2022 a fost eliminată instituția punerii sub interdicție judecătorească, noile măsuri ce pot fi dispuse în vederea ocrotirii majorului fiind: consilierea judiciară, tutela specială, curatela sau o altă măsură prevăzută de lege.

    Consilierea judiciară se dispune atunci când deteriorarea facultăților mintale ale persoanei este parțială și este necesar ca aceasta să fie consiliată în mod continuu în exercitarea drepturilor și libertăților ei. Instituirea consilierii judiciare se poate face numai dacă nu poate fi asigurată o protecție adecvată a persoanei ocrotite prin instituirea asistenței pentru încheierea actelor juridice. Consilierea judiciară se poate dispune pe o durată de maxim 3 ani.

    Tutela specială se dispune dacă deteriorarea facultăților mintale ale persoanei este totală și, după caz, permanentă și este necesar să fie reprezentată în mod continuu în exercitarea drepturilor și libertăților ei. Tutela specială se poate dispune doar dacă nu sunt suficiente instituirea asistenței pentru încheierea actelor juridice sau consilierea judiciară. Tutela specială se poate dispune pe o durată de maxim 5 ani, cu posibilitatea de prelungire pe o durată ce nu poate depăși 15 ani, în cazul în care deteriorarea facultăților mintale ale persoanei ocrotite este permanentă.

    Cine poate cere punerea sub ocrotire? Instituirea consilierii judiciare sau a tutelei speciale poate fi cerută de cel care necesită ocrotire, de soțul sau de rudele acestuia, de afini, de persoana care locuiește cu el, precum și de celelalte persoane, organe, instituții sau autorități prevăzute la art. 111 din lege.

     Încetarea măsurii. Măsura de ocrotire încetează prin moartea celui ocrotit, al expirarea duratei pentru care a fost instituită, în cazul înlocuirii acesteia, precum și la ridicarea ei.

ÎNCETAREA PROCESULUI PENAL. INTERVENIREA PRESCRIPȚIEI RĂSPUNDERII PENALE

     Problema prescripției penale a fost amplu dezbătută odată cu succesiunea deciziilor Curții Constituționale, respectiv Decizia nr. 297/2018 și Decizia nr. 358/2022 și a deciziei nr. 67/2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

    Prin Decizia nr. 297/2018, CCR a statuat că soluția legislativă care prevede întreruperea cursului termenului prescripției răspunderii penale prin îndeplinirea ,,oricărui act de procedură în cauză”, din cuprinsul dispozițiilor art. 155 alin. (1) din Codul Penal, este necostituțională.

    Această Decizie este una simplă și constituie o lege penală mai favorabilă pentru toate persoanele acuzate al căror litigiu nu s-a finalizat definitiv. Așadar, imposibilitatea întreruperii prescripției face inaplicabil textul prevăzut de art. 155 alin. (4) Cod penal, care prevede prescripția specială (care, practic, dubla termenul prescripției generale).

    În speță, inculpata S.C.D.A.A.G.S. a fost trimisă în judecată pentru presupusa săvârșire a două infracțiuni, respectiv cea de complicitate la efectuarea de operațiuni financiare, ca acte de comerț, incompatibile cu funcția (9 acte materiale, ultimul datând din 09.03.2015) şi complicitate la abuz în serviciu, dacă făptuitorul a obţinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit (preuspus a fi fost săvârșită la data de 02.07.2014).

    Pentru prima infracțiune, termenul general de prescripție al răspunderii penale este de 5 ani (termen împlinit la data de 09.03.2020), iar pentru cea de-a doua infracțiune termenul de prescripție este de 8 ani (termen împlinit la data de 02.07.2022).

    Așadar, având în vedere că termenele generale de prescripție a răspunderii penale s-au împlinit în cursul procesului penal, în faza de judecată în primă instanță, inculpata a invocat prescripția, solicitând instanței să dispună încetarea procesului penal.

    Prin Sentința Penală nr. 49/2023 pronunțată de Judecătoria Turda la data de 02.02.2023, instanța a dispus încetarea procesului penal față de inculpată, ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.

    În motivare, instanța a reținut că legea penală în vigoare, ulterioară Deciziei 297/2018 este mai favorabilă întrucât nu conține vreun caz de întrerupere a prescripției răspunderii penale, astfel că în cauză, în ceea ce o privește pe inculpata S.C.D.A.A.G.S. termenul prescripției s-a împlinit, soluția corectă fiind încetarea procesului penal.

     Asistența juridică și reprezentarea contestatorului în fața instanței a fost realizată de către avocat Tatavura Luana Sânziana.

CONTESTAȚIE PRIVIND DURATA PROCESULUI PENAL

     Potrivit art. 488 ind. 1, dacă activitatea de urmărire penală sau de judecată nu se îndeplinește într-o durată rezonabilă, se poate face contestație, solicitându-se accelerarea procedurii. Contestația poate fi formulată după cel puțin un an de la începerea urmăririi penale, pentru cauzele aflate în cursul urmăririi penale.

    În speță, domnul Ș.M. are calitatea de persoană vătămată într-un dosar având ca obiect infracțiunile de loviri sau alte violențe și violare de domiciliu. Urmărirea penală a fost începută în luna octombrie 2021, iar singurele acte efectuate în dosar erau audierea dânsului, în calitate de persoană vătămată și a unui martor.

    În luna februarie 2023, prin intermediul cabinetului meu, dl. Ș.M. a formulat o contestație privind durata procesului penal, întrucât trecuse mai bine de un an de la începerea urmăririi penale.

    Prin Încheierea Penală nr. 54/2023 pronunțată de Judecătoria Turda la data de 09.02.2023, judecătorul de drepturi și libertăți a admis contestația privind durata procesului penal formulată de contestatorul Ș.M. și a stabilit drept termen de soluționare a cauzei termenul de 3 luni.

    Judecătorul a avut în vedere faptul că natura cauzei, obiectul și complexitatea acesteia nu justifică durata urmăririi penale (ce depășește în speță un an) și nici durata perioadei de inactivitate a organelor de urmărire penală. Mai mult, nu se poate reține nicio culpă a contestatorului în îngreunarea cercetărilor penale. Dimpotrivă, acesta a depus toate diligențele pe care le-a considerat necesare, răspunzând solicitărilor de a se prezenta în vederea audierii pentru lămurirea cauzei.

     Asistența juridică și reprezentarea contestatorului în fața instanței a fost realizată de către avocat Tatavura Luana Sânziana.

CONDUCEREA AUTOVEHICULULUI CU DREPTUL DE A CONDUCE SUSPENDAT. CONDAMNARE LA PEDEAPSA AMENZII.

     Potrivit art. 335 alin. (2) Cod Penal, conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană al cărei permis de conducere este necorespunzător categoriei sau subcategoriei din care face parte vehiculul respectiv ori al cărei permis i-a fost restras sau anulat, ori căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată sau care nu are dreptul de a conduce autovehicule în România se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.

    În speță, inculpatul M.R. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere în forma conducerii unui vehicul având exercitarea dreptului de a conduce suspendată.

    Așa cum a rezultat atât din declarația inculpatului, cât și din declarația martorului, unicul motiv pentru care inculpatul a decis să conducă autovehiculul a fost acela că șoferului inițial i s-a făcut rău și nu a mai putut conduce autoturismul. Mai mult, cei doi s-au aflat în imposibilitate de a găsi altă soluție, fiind trecut de miezul nopții.

    La primul termen de judecată, inculpatul a uzat de procedura simplificată a recunoașterii învinuirii și a solicitat să fie judecat în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale. Inculpatul a depus la dosar o serie de înscrisuri în circumstanțiere prin care a arătat că este angajat cu contract de muncă, nu are datorii la bugetul de stat și este unicul întreținător al familiei sale, solicitând condamnarea la pedeapsa amenzii, întrucât dispune de mijloacele financiare necesare pentru a o achita.

    Prin Sentința Penală nr. 404/2022 pronunțată de Judecătoria Turda la data de 11.10.2022, instanța a dispus condamnarea inculpatului M.R. la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 4000 lei.

     La stabilirea acestei pedepse, instanța a ținut cont de atitudinea sinceră pe care inculpatul a avut-o în timpul procesului, recunoscând și regretând fapta comisă, de faptul că a cooperat cu organele judiciare și, cel mai important, a ținut cont de circumstanțele particulare ale speței.

     Asistența juridică și reprezentarea inculpatului în fața instanței a fost realizată de către avocat Tatavura Luana Sânziana.

SUSPENDAREA PROCEDURII SPECIALE A EVACUĂRII. INVOCARE DREPT DE RETENȚIE.

     Potrivit art. 413 alin. (1) pct. 1 C.pr.civ., instanța poate suspenda judecata când dezlegarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existența ori inexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți.

    În speță, reclamanta F.D.L. a înregistrat pe rolul Judecătoriei Turda o cerere prin care a solicitat evacuarea pârâților V.D.L, V.A.C și V.D.C. din imobilul proprietatea acesteia.

    La termenul de judecată, pârâții au solicitat suspendarea evacuării, întrucât aceștia introduseseră anterior o cerere de chemare în judecată pe rolul Judecătoriei prin care solicitau numitei F.D.L. să îi despăgubească pentru investițiile aduse imobilului și solicitau instanței să constate existența dreptului de retenție asupra imonilului care făcea obiectul cererii de evacuare.

    Prin Încheierea Civilă pronunțată de Judecătoria Turda în ședința camerei de consiliu din data de 08.07.2022, instanța a dispus suspendarea judecării cererii având ca obiect evacuare.

    În motivare, instanța a arătat că dreptul de retenție este un drept real de garanție imperfect, ce constă în posibilitatea deținătorului unui lucru mobil sau imobil al altuia de a refuza remiterea sau restituirea acelui lucru către creditor până când acesta nu își execută obligația sa izvorâtă din același raport de drept sau, după caz, atât timp cât creditorul nu îl despăgubește pentru cheltuielile necesare și utile pe care le-a făcut pentru acel bun ori pentru prejudiciile pe care bunul i le-a cauzat, conform art. 2495 Cod Civil.

     Din această perspectivă, instanța a apreciat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 413 alin. (1) pct. 1 C.pr.civ. și a dispus suspendarea judecării cererii de evacuare.

     Așadar, prin invocarea dreptului de retenție, pârâții au reușit să blocheze temporar evacuarea lor din imobilul aflat în proprietatea reclamantei până când aceasta din urmă îi va fi despăgubit pentru investițiile pe care aceștia le-au efectuat asupra imobilului în discuție.

     Pârâții au fost asistați pe parcursul întregii proceduri și reprezentați în fața instanței de către avocat Tatavura Luana Sânziana.

RESPINGEREA ÎNLOCUIRII MĂSURII PREVENTIVE A CONTROLULUI JUDICIAR CU MĂSURA ARESTĂRII PREVENTIVE. APRECIERE ASUPRA RELEI-CREDINȚE A INCULPATULUI.

     Potrivit art. 215 alin. (7) C.proc.pen., ,,În cazul în care, pe durata măsurii controlului judiciar, inculpatul încalcă, cu rea-credință, obligațiile care îi revin sau există suspiciunea rezonabilă că a săvârșit cu intenție o nouă infracțiune pentru care s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva sa, judecătorul de drepturi și libertăți, judecătorul de cameră preliminară sau instanța de judecată, la cererea procurorului sau din oficiu, poate dispune înlocuirea acestei măsuri cu măsura arestului la domiciliu sau a arestării preventive, în condițiile prevăzute de lege.”

    În speță, prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Turda a fost trimis în judecată inculpatul G.D.R. pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.

    În cursul judecății, față de inculpat a fost luată măsura preventivă a controlului judiciar pentru o perioadă de 60 de zile. Una dintre obligațiile pe care trebuia să le respecte pe durata măsurii era aceea de a se supune programului de supraveghere stabilit și să se prezinte la organul judiciar ori de câte ori este chemat.

    Judecătoria Turda a fost sesizată cu o cerere de înlocuire a măsurii controlului judiciar cu măsura arestării preventive, pe motiv că inculpatul, cu rea-credință, nu și-a îndeplinit obligația de a se prezenta la organul de poliție însărcinat cu supravegherea sa în datele de 22.12.2022, 24.12.2022 și 28.12.2022. Pe parcursul cercetării judecătorești, inculpatul a declarat că nu știa că trebuia să se prezinte la semnat, întrucât credea că măsura controlului judiciar încetase.

    Prin Încheierea Penală nr. 14/2023 pronunțată de Judecătoria Turda la data de 25.01.2023, instanța a respins ca neîntemeiată cererea de înlocuire a măsurii controlului judiciar , reținând că în cauză nu s-a făcut dovada existenței unei rele-credințe a inculpatului.

     Instanța a apreciat că această neprezentare la termenele stabilite de organul de supraveghere au fost cauzate mai degrabă de modul deficitar de a înțelege termenii juridici și de lipsa de experiență a inculpatului, care are vârsta de 16 ani.

     Instanța a apreciat că nu se poate reține reaua-credință a inculpatului, întrucât nu a existat intenția acestuia de a se sustrage de la îndeplinirea acestei obligații, cu atât mai mult cu cât acesta s-a prezentat la poliție de îndată ce i s-a explicat că măsura controlului judiciar subzistă.

RECTIFICARE CARTE FUNCIARĂ. RADIEREA NOTĂRILOR DIN CARTEA FUNCIARĂ. IMPRESCRIPTIBILITATE

     Potrivit art. 908 alin. (1) pct. 4 Cod Civil, orice persoană interesată poate cere rectificarea unui intabulări sau înscrieri provizorii, dacă înscrierea în cartea funciară nu mai este, din orice alte motive, în concordanță cu situația juridică reală a imobilului. Aceste dispoziții se aplică și notărilor, iar dreptul la acțiune este imprescriptibil.

    În speță, reclamanta T.L.V. este unic proprietar al unui apartament situat în comuna Florești, urmare a unui act de parcelare și partaj voluntar încheiat cu constructorul blocului în anul 2011.

    În CF-ul apartamentului reclamantei figurau însă alte 30 de notări care nu aveau legătură cu apartamentul acesteia, respectiv antecontracte de vânzare-cumpărare încheiate între constructor și diferite persoane, toate încheiate între anii 2009-2011. Aceste notări au fost transcrise automat în CF-ul apartamentului reclamantei, deși nu aveau ca obiect apartamentul în discuție.

    Prin Sentința Civilă nr. 1875/2022 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca la data de 05.04.2022, instanța a admis cererea de rectificare a cărții funciare și a dispus radierea notărilor din CF-ul apartamentului reclamantei.

    În motivare, instanța arată că ,,în contextul în care notările în discuție nu privesc apartamentul reclamantei, nu există nicio rațiune pentru care acestea să se regăsească în cartea funciară a imobilului, fiind incidentă situația premisă reglementată de art. 908 alin. (1) pct. 4 C. civ. Astfel, notările având ca obiect antecontractele încheiate de către pârâți cu privire la alte imobile apartamente din cadrul aceluiași condominiu nu reflectă situația juridică a apartamentului reclamantei.”

     Redactarea cererii de chemare în judecată, asistarea și reprezentarea reclamantei în fața Judecătoriei Cluj-Napoca au fost realizate de către avocat Tatavura Luana Sânziana.